Despre condimente şi mărunţişuri

O regulă foarte des încălcată a bunelor maniere este cea legată de sare şi piper. Ştiaţi că acestea se înmânează împreună, chiar dacă persoana în cauză a solicitat doar una dintre ele?
Recipientele se pun pe masă şi nu se dau direct în mâna. De ce? Pentru a evita situaţii neplăcute în care acestea se pot vărsa pe masă.

De asemenea, în condiţiile din ce în ce mai rare, în care recipientele de sare şi piper nu sunt acoperite, solicită gazdei sau chelnerului o linguriţă pe care o vei folosi în acest scop. Cărţile spun că şi vârful unui cuţit curat!!! se poate folosi în acelaşi mod, dar noi găsim metoda uşor învechită. Nu-i greşit, deci e vorba de alegere şi feelingul de moment cum vrei să o faci. Credem că important e să o faci în stilul tău şi cât mai prudent, lipsit de brutalitate.

O prietenă îmi povestea recent despre stilul ei eclectic. Cred că asta e dominant în teoriile promovate de Etiquette. Sunt atâtea reguli şi atâtea modalităţi de a face un lucru, încât forma “corectă” poate îmbrăca diverse stiluri, alese după sentimentul de moment şi personalitatea fiecăruia. Important este să găseşti o modalitate armonioasă, o sobrietate plină de gust de a face lucruri simple, cum e mânuirea recipientelor de sare şi piper.

Cât de important este un cocktail party?

Cercetătorii au descoperit de curând că omului îi lipsește capacitatea de a reține doar anumiți stimuli vizuali, respingându-i pe ceilalți. Ochii văd tot și rețin tot, iar doamnele sunt perfect conștiente de asta. Ele știu bine că o rochie de cocktail trebuie să aibă “cârlig”, cu atât mai mult cu cât locul este perfect pentru flirturi. Prin urmare, și rochia trebuie să fie la înălțimea momentului, cu o croiala hotărâtă, strânsă pe trup, capabilă să surprindă cu tăietura adâncă a spatelui. La rândul lor, și culorile pot amplifica efectul, de pildă un honey trap ori un roz prăfuit.

Powder room

Se da următoarea situaţie:

O întâlnire la prânz. Prietena mea decide că e cazul să ne surprindem băieţii şi să-i invităm la prânz. O miercuri obişnuită. Acelaşi ritual de fiecare zi. După o cafea amară la 7:30, te arunci în tumultul muncii de birou. După 3 telefoane în plus la ora 10:00 totul era stabilit. Ne întâlnim toţi patru în 2 ore, spre surprinderea băieţilor şi deliciul nostru.
Situaţie necunoscută!
În combinaţia mai sus amintită, îmi vin în minte cel puţin 5 greşeli frecvent întâlnite la restaurant.

Îndreptar pentru doamne

1. Dacă doreşti să mergi la toaletă, scuză-te discret, punând şerveţelul alături de farfurie, iar dacă nu cunoşti drumul, poţi întreba chelnerul cât mai elegant cu putinţă. O doamna ar întreba “Unde este toatela?” şi nu ar folosi alte cuvinte pentru a primi coordonatele dorite.
2. Ştiu că e o plăcere printre femei să meargă împreună la baie. Secretul din spate stă în picanterii şi discuţii ce nu pot fi purtate la masă. Vrei să laşi impresia asta? Dacă nu, evită situaţiile în care pleci însoţită spre toaletă.
3. Dacă eşti într-un restaurant, ia-ţi geanta când mergi la toaletă. În felul acesta, vei putea foarte uşor să-ţi reîmprospătezi machiajul dacă e nevoie şi pur şi simplu să nu te plimbi printre mese cu mâinile pe lângă corp. Dacă vrei să-ţi reîmprospătezi rujul, fă-o doar la toaletă. Este total nepoliticos să scoţi rujul la masă şi să-l aplici ostentativ de faţă cu ceilalţi. Dacă eşti la birou, nu-ţi lua geanta la fiecare vizită la baie, este abuziv.
4. Odată ajunsă la toaletă, încearcă să conştientizezi că acesta nu este un loc de conversaţii. Dacă întâlneşti o persoană cunoscută, nu trebuie să începi să povestiţi jumătate din viaţă în cei 3 metri pătraţi. De asemenea, respectă-ţi intimitatea în cazul conversaţiilor la telefon.
5. Nu pleca de acolo fără să te speli pe mâini şi fără să te asiguri că hainele îţi sunt bine aşezate. Este o regulă de bun simţ, mult deasupra etichetei să laşi totul în urma ta curat.

Îndreptar pentru domni

Regulile de mai sus, se aplică şi domnilor, cu excepția evidentă că ei nu vor merge să-şi pudreze nasul. N-au nevoie de geantă, borsetă sau orice accesoriu fashion pe care îl deţin. De asemenea, nu vor pleca în grup spre baie. Menționez conversațiile la telefon, care trebuie păstrate discrete şi regula magică a curățeniei. Oriunde v-aţi afla, un singur detaliu va face diferenţa pentru un bărbat educat. Pe acesta îl stiţi, desigur, deja.

Mici detalii ajutătoare:

Citind-o pe Adela Pârvu, ne-a plăcut observaţia ei din Post Scriptum. “p.s. Se foloseşte pentru baie termenul de lavoar şi nu chiuvetă, deoarece lavoarul este asociat cu spălatul pe faţă, pe când chiuvetă este asociată cu activităţile de spălare a altor lucruri din casă (vasele :)). Ambele cuvinte, lavoar şi chiuvetă, provin din franceză, şi au sens distinctiv, respectiv lavoir – a spală şi cuvette – castron, lighean.”

Rezultate:

O după-amiază plăcută între prieteni, o surpriză în monotonia zilelor apăsătoare de vară ce se insinuau egale şi fierbinţi. În plus, subiect bun de abordat pe Etiquette.

Concluzii

Adu puţină imaginaţie şi transformă-ţi ziua. Ia un subiect aparent banal şi dezvoltă-l. Nu ştii când îi poate folosi cuiva.

Invitaţie

Joi, când simt că se apropie weekendul încep să-mi schiţez planuri de escapade, de a-mi face cele 2 zile libere frumoase şi cât mai intense. Sâmbăta, de obicei, primesc invitaţii. Pe ele sunt trecute ora, data, locul şi poate chiar motivul sărbătoririi. Ce nu se spune, însă, este codul vestimentar. Ce fac în cazul ăsta?

Un lucru e clar! Ţin cont de indiciile care se gasesc în invitaţie. Un prim indiciu este locul unde va avea loc evenimentul. Poate fi un eveniment de interior, într-o sală de bal sau poate fi ceva formal, care necesită şi o ţinută formală, o rochie de o anumită lungime. Pot să aleg o rochie mai lungă şi dacă este vorba despre un restaurant foarte elegant sau despre o cină acasă, dacă ocazia o impune: la o aniversare specială, să zicem. Prin contrast, o rochie care dezveleşte frumos genunchii poate fi perfectă pentru un eveniment special, organizat într-un loc cochet sau la un cocktail party organizat acasă la un prieten. O petrecere în grădină necesită o alegere mai uşoară, ceva din materiale vaporoase: in, bumbac, mătase naturală şi foarte important, încălţări fără toc!

Ţin cont de oră? Da, în mod sigur țin cont de oră! Dacă evenimentul are loc duminică la ora patru după-amiaza, există şanse să nu fie un eveniment cu ţinută formală, dar dacă e sâmbătă seara şi e o nuntă, mai mult ca sigur e nevoie de aşa ceva. Un mic dejun sau un ceai de după-amiază, pentru sărbătorirea unei zile de naştere, nu necesită o ţinută anume, dar evit materialele lucioase şi negrul. Un aer cât mai natural, părul prins într-un coc aerat, o ţinută ascunsă sub un zâmbet complice ce divulgă eforturi numai de tine ştiute, confirmată de aprecierea celor din jur. Nu e neapărat necesar să porţi rochie. Poţi să alegi chiar un sacou, cămaşă şi pantalon, chiar dacă stilul e unul lejer. Pentru un grătar de vară aleg ceva relaxat. Blugi, un tricou de bumbac, răcoritor sau o cămaşă în carouri roşii, suflecată la mâneci şi cu acces la un decolteu discret, care să lase mult loc imaginației şi puțin vederii directe.

Un alt aspect pe care îl consider foarte important: gazdele. Dacă e cineva impresionant, ştii că şi tu va trebui să fii elegantă. În orice caz, chiar dacă sunt mai lejeri, nu înseamnă că trebuie să mergi nepregătită. Trebuie să îți respecţi gazdele. Dacă îţi faci apariţia la un eveniment şi eşti un pic prea elegantă în comparaţie cu ceilalţi, care e cel mai rău scenariu? Să arăţi cel mai bine din încăpere? De asemenea, încearcă să nu exagerezi cu accesoriile. Sclipiciul, pietrele “nepreţioase” trebuie să fie scoase din discuţie, absolut! De ce să-ţi compromiți imaginea, riscând să ajungi subiect de “aşa nu!”. Oricât de bine te vei îmbrăca după, e greu să-ți scoţi eticheta răutăcioasă.

O ieşire cu fetele la o cafenea în centrul vechi? Bănci de lemn şi elemente vintage impun o geantă extralarge, în care să strecori revistele voastre preferate şi un mănunchi de flori de sezon. Îmbracă o rochie cu volum, care să-ţi dea lejeritate în mişcări, alege-o colorată să vi se asorteze cu subiectele de discuţie şi râsul. Dacă nu eşti adepta rochiilor, păstrează geanta şi sari într-o pereche de sneakers coloraţi, blugi albaştri şi un tricou cu dungi. Încearcă să eviţi blugii obraznic de scurţi, păstrează-i pentru o plimbare pe plajă, pune-i pe listă alături de costum de baie şi pălărie, va veni şi rândul lor!

Oriunde mergi, nu uita să fii frumoasă prin atitudine! Nu pleca certată sau îmbufnată. Ceilalţi nu sunt obligaţi să asiste la un show nespecificat în program. Păstrează-ţi comportamentul de mică lady şi nu lăsa să ţi se vadă frustrările, oboseala sau micile supărări. Lasă-le acasă şi rezolva-le în linişte când te întorci, cu mintea limpede. Acordă-ţi timp să fii veselă şi profită de orice ieşire să o faci. Iar dacă pur şi simplu nu poţi să o faci, alege să nu te duci. Important ar fi să-ţi anunţi absenţa. E înscris în codul bunului simţ să nu îi faci pe ceilalţi să te aştepte în van.

Ghid de utilizare – diamante

Bijuteriile ar trebui să fie ultimul lucru pe care îl pui pe tine şi primul pe care îl scoţi. Multe obiecte, precum perlele, pot fi afectate de parfum, de creme sau apă, altele pot afecta ele materialele delicate, dacă le agaţă. Acestea fiind spuse, putem să adaugăm şi faptul că bijuteriile dragi nu trebuie ţinute doar pentru ocazii speciale. Luxul adevărat înseamnă să foloseşti zilnic lucrurile bune!
De asemenea, domnilor, acelaşi lucru este valabil şi pentru ceasuri. Odată intraţi în casă, puneţi-le într-un suport special. Curelele de piele sunt afectate de umezeală, la fel şi brăţările metalice, plus că se pot zgâria foarte uşor.
Ţineţi la lucrurile dragi şi formaţi-vă un obicei de a avea grijă de lucrurile preţioase. Obiectele de preţ vin la pachet cu responsabilitatea de a avea grijă de ele, de aici şi ideea de a le “preţui”.

Întru respect pentru splendoare,
Etiquette

Stories under my umbrella

M-am trezit în sunetul violent al alarmei într-o fatidică zi de marţi în care nimic nu-mi putea merge bine. Totul a fost evident în momentul în care duşul m-a izbit fără milă cu apă rece. Un duş îngheţat şi o cafea extrem de amară mai târziu, m-am îmbrăcat şi am plecat încrezătoare spre birou.

Era clar că într-o zi fatidică de marţi nu o să pot găsi un loc de parcare potrivit vestimentaţiei şi vremii de afară. După 20 de ture în jurul clădirii, după ce am testat toate străzile adiacente, am găsit, în sfârşit, un loc potrivit maşinii mici pe care o am în posesie, maşină care într-o zi normală nu are nevoie de mult să încapă în cel mai mic loc posibil.

N-are rost să amintesc că între timp a început să plouă agresiv şi că eu abia îmi spălasem maşina cu o seară în urmă. Detalii, în comparaţie cu adevărata ameninţare care mi se înfăţişa înaintea ochilor. Mai mult de 200 m de mers fără umbrelă!!!

După apariţia murată în şedinţa la care întârziasem deja, am hotărât că nu mă pot lupta c-o zi de marţi în care sforile erau trase de o forţă infinit mai puternică decât doza mea scăzândă de optimism. Furioasă, m-am gândit să pregătesc o lecţie de maniere şoferilor indolenţi care m-au stropit neîndurători, dar m-am gândit că deţin o parte din vină şi-aş putea începe cu achiziţionarea unei umbrele.

O umbrelă care este mai mult decât un accesoriu, este un element important care-ţi protejează eforturile de a te aranja şi întreaga ţinută atent călcată. Două, chiar! Nu am găsit nicio regulă în codul bunelor maniere care să specifice că trebuie să fie una singură. Din contră, este de preferat să existe una care să încapă în geantă, de o persoană, pentru situaţiile în care nu sunt însoţită şi una pentru două persoane pe care o pot împărţi. Se înţelege că e mult mai bine să nu deţii o umbrelă imensă de unul singur pe un bulevard extraaglomerat. Gândindu-mă bine asupra subiectului, vreau o umbrelă rezistentă, deci voi pune preţ şi pe calitate. Cred că e destul de neplăcut şi chinuitor să mi-o întoarcă vântul cu fiecare rafală, transformând o plimbare plăcută prin ploaie într-o ipostaza comică cu spiţele întoarse.

Documentarea a început să mă binedispună, aşa că am continuat. Am aflat, de exemplu, că nu e tocmai frumos să-ţi etalezi umbrela la birou, pe hol sau în spaţiile strâmte, iar dacă o faci, nu uita să o strângi după ce se usucă. N-o lăsa în calea trecătorilor, evită să le obturezi calea. Ca alternativă, o poţi usca şi seara, acasă şi o poţi ţine strânsă lângă birou între timp. Este de bun simţ să o ţii spre podea când urci într-o maşină sau într-un mijloc de transport public. De asemenea, nu intra într-o clădire lăsând o dâră de apă în urmă. O poţi scutura discret şi poţi întreba dacă există un spaţiu special pentru a o plasa. Sub nicio formă nu o pune udă în geantă!!!

N-aş insista pe ideea că este musai să îţi iei o umbrelă în călătorie. Ştiu că acesta ar fi ultimul lucru care mi-ar mai încăpea în bagaj. Un hotel care se respectă are amenajat în lobby un spaţiu pentru umbrele. Dacă nu există unul, puteţi întreba la recepţie. Şansele sunt să fie disponibile câteva.

Brusc, am fost trezită din lectura care devenise foarte interesantă de telefonul care vibra isteric. Am fost chemată la recepţie să preiau un colet, pe care nu-mi aminteam să-l fi aşteptat. “Exact când nu credeam că ziua îmi poate fi mai rea de atât!”, m-am gândit. Am coborât pregătită pentru ce era mai rău. Nu mică îmi fu surpriza să găsesc un buchet minunat de lalele albe alături de o umbrelă roşie, chic, perfectă cât să-mi încapă în poşetă. Se pare că imaginea mea plouată de dimineaţă a stârnit compasiune admiratorului meu preferat. Bărbatul care mă îndrăgosteşte neîncetat din ziua în care suntem împreună şi-o face nebuneşte, jucăuş, seducător.

Se pare că există o cale să treci peste zilele mohorâte, în care destinul se pune năstruşnic cu tine. Cineva trebuie sa născocească o ieşire! Iar dacă tu nu-ţi găseşti resursele, salvarea va veni de unde nu te astepţi! Ca o umbrelă salvatoare în mijlocul unei ploi torenţiale.

Sursa fotografii: https://www.facebook.com/MRPORTERLIVE?fref=ts&__mref=message_bubble

Faceţi-mi, vă rog, un serviciu!

Vi s-a întâmplat vreodată să tresăriţi la auzul unui cuvânt greşit?
Ei bine, eu mă chircesc de-a dreptul de durere când aud cuvântul “servici”. “Eşti la servici?”/ ”Te duci la servici?”/ “Servici uşor!” şi exemplele pot continua la nesfârşit “elev de servici” / “o să-ţi fac acest servici”.

E clar, limba română devine o salată răsuflată de expresii şi cuvinte prost folosite. Urechile ne sunt condamnate la astfel de brutalităţi la orice pas. Facem în acest sens, spre disperarea noastră, un apel la bunăvoinţă. Pentru noi şi pentru ceilalţi pământeni care ştiu forma corectă, toţi în pericol iminent de a ne pierde capacităţile auditive, vă subliniem folosirea corectă a cuvântului: “SERVICIU”! Faceţi, vă rugăm, un minim efort şi adăugaţi banala vocală “u” întru salvarea celor ce-l folosesc corect.

Iar voi, toţi ceilalţi care ştiţi forma corectă, faceţi-mi un serviciu şi procedaţi la corectarea defectelor întâlnite de-a lungul interesantelor conversaţii. Numai aşa vom putea reuşi! Corectând, corectând, perseverând!!!
Serviciu uşor, dragi cititori! 😉

8 martie

Un ceremonial al bunul gust, al delicateții. O zi dedicată feminității în toată splendoarea ei. Ființe plăpânde, încărcate cu răbdare, binecuvântate cu darul divin al creației. Mame, surori, fiice, bunici, soții. Cuvântul ce le leagă este dedicare, sensibilitate, minune.

Un spectacol de fragilitate, ingenuitate și bun gust. De la începuturile scăldate în râsete suave ale tinerelor domnișoare, la cochetăria adolescentina continuând cu eleganta preocupată a unei femei ce-si construiește un cămin și terminând cu grija nemărginită, neobosită, profund devotată a mamelor.

Frumoase doamne, bucurați-vă din plin de această zi dedicată vouă! E momentul vostru de glorie!
Cortina se ridică astăzi pentru a vă primi aplauzele, pentru a va încununa succesele cu flori și urări sincere!

Sâmbătă la salon

Sâmbătă dimineaţă…momentul când înveţi să iubeşti cafeaua, când ai timp să o savurezi, să-ţi croşetezi vise din aburii aromaţi…singurul moment în care licoarea cu spumă de lapte nu te trezeşte brusc la realitate spre graba săptămânii.

Sâmbătă e ziua care te îmbie la relaxare. Îţi pui ceva lejer pe tine şi mergi în locul în care acum ai timp de relaxare fără să fii cu ochii pe ceas.

Mergi de fiecare dată când simţi nevoia la coafor, dar sâmbăta e o zi aparte. Atunci ştii că primeşti alint pentru minte şi suflet. E un loc liniştit, cu tot confortul şi dotările actuale. Amenajarea este unică: corpuri de iluminat industriale şi obiecte decorative feminine.

Indiferent că te afli pe scaun la coafor sau pe masa de masaj, doamnă, rezumă discuţiile la cele strict legate de păr, respectv masaj. Trebuie să uiţi de faptul că doamnele vin la salonul de înfrumuseţare sau relaxare pentru tot felul de bârfe şi discuţii. E bine să nu deranjezi persoanele care lucrează tocmai pentru a obţine cel mai bun rezultat, iar relaxarea ta depinde de o linişte deplină! NU merită să îţi încarci memoria cu lucruri inutile.

Centrele de înfrumuseţare care se respectă au o politică în ceea ce priveşte anularea unei programări. Cel mai indicat este să anunţi cu 24 de ore înainte că nu mai poţi ajunge. În niciun caz nu uita să suni! Astea ar trebui să fie cazuri extrem de rare! Cine ar uita de programarea asta?!

Personalul unei astfel de locaţii este foarte important. Mi-ar plăcea să îl cunosc ca fiind foarte bine educat, cu bun simţ şi amabil. Îmi place la fel de mult să îl respect şi mă adresez cu dumneavoastră unei domnişoare cu mâini de aur care în câteva minute mă face să arăt de zece ori mai tânără, mai fresh!

Într-o joi, la conferinţă

Costum bleumarin şi cămaşă albă. Cravată uni, în nuanţa sacoului. Pantoful are talpă groasă, gen brogues. Poartă ceas şi verighetă. Discursul lui este clar şi transmite un aer relaxat. Îşi notează concentrat problemele semnalate de persoanele din sală. Cu un stilou. Un accesoriu personalizat care face diferenţa. Ghicesc din liniile instrumentului de scris că e lucrat manual din materiale puternice: lemn şi mi-ar plăcea să cred că peniţa e din iridiu; l-ar face mult mai atent la detalii în ochii mei.

Mă face să zâmbesc admirativ. Se încadrează în ţinuta sa şi în mod evident îi da un plus de distincţie. Un element modern sau chiar un simbol al statutului? Are control asupra subiectelor dezbătute şi da, este în mod natural fermecător atunci când pune capacul stiloului.

Prânzul cu Esquire

Astăzi luăm prânzul cu Esquire. O incursiune în lumea bărbaților rafinați. O scurtă răsfoire în mijlocul zilei, încântătoare, savuroasă. Un moft din care extragem exemple pentru postări pe măsura unui public exigent, sensibil la informațiile valoroase, avid sa iasă din monoton, plictisit de informații plate. Sper să ne ridicăm la înălțimea acestor așteptări! Poftă bună!
Cu drag,
Etiquette

A short sushi story – SSS!

O după-amiază frumoasă de iarnă. Locaţie restrânsă, geamuri invadate de soare şi pahare ce se înalţă măreţe într-un picior. Un domn impozant îi explică fiului său cum să îşi consume porţia de sushi. Muream de nerăbdare să le fac o poză, să imortalizez momentul. Doi domni manieraţi. Tatăl, atent îmbrăcat, foarte calm şi domnul ce avea să fie, sportiv, cu un aer ştengar. Era momentul lor.

Au folosit discret prosoapele umede pentru a-şi curăţa mâinile. Tot ritualul specific şi regulile de etichetă pentru delicatesa asiatică a fost ca o poveste.
-Dragul meu, sushi se mănâncă dintr-o singură înghiţitură. Nu este obligatoriu să foloseşti beţişoarele. Sushi se consideră finger food, prin urmare, este perfect acceptabil să consumi rulourile cu degetele. Acum să îţi spun despre acest suport oval de ceramică! Poate te întrebi la ce îţi serveşte: tocmai pentru a nu aşeza beţişoarele direct pe masă în timpul mesei. În momentul în care termini de mâncat, aşezi beţişoarele pe vasul cu sos de soia, paralel cu farfuria. Acesta este semnul că nu le mai foloseşti, iar chelnerul poate ridica masa.
La doar câteva minute chelnerul apare şi debarasează masa. Tânărul îi mulţumeşte respectuos, primind la schimb un zâmbet.

Tot ce trebuie să mai ştii despre restaurantele cu specific asiatic, cum este şi acesta, este bacşişul intre 10 şi 15% pentru ospătar, care să includă şi 5% pentru bucătar, în special pentru cel care prepară sushi. Ţine minte dragule, nu e indicat să exagerezi cu bacşişurile. Nu trebuie să pozezi în cavalerul snob. Doamnele rafinate nu ar aprecia nicidecum un bărbat snob. Ele în mod sigur apreciază un bărbat atent şi respectuos. Asta de la mama ta ştiu!

Haute Culture

Dragile noastre,

Suntem într-o continuă documentare. Încercăm să aducem subiecte cât mai interesante şi cât mai bine argumentate. Asta ne-am propus în noul an! Aşa am dat peste un articol care ne-a aprins un beculeţ roşu. Ştiţi care este forma corectă dintre “dragele” şi “dragile”?

“Atunci când te simţi galant şi vrei să fii drăguţ cu personajele feminine, nu te adresa cu „dragele mele”, da? Tocmai le-ai făcut maşini care scot apă de pe fundul unui rău. Corect este „dragile”. “ [sursă GQ – http://www.gq.ro/radar/10906970-cui-îi-e-frică-de-cratimă]

Ei bine, probabil vă întrebaţi de ce. Era atât de natural să folosim “dragele” până acum… Nu ne-am pus niciodată problema că ar fi altfel.

Ştiu, ni s-a întâmplat şi nouă. Ideea e să aflăm ceva nou, să ne informăm, să vedem care este forma corectă, să înţelegem de ce, să verificăm sursele şi apoi să o folosim.

Asta am făcut noi! O să vă dăm un exemplu simplu pentru a înţelege cum  s-a format acest plural şi totul va deveni limpede:

Dragi cititoare, suntem aici să vă informăm! Aşadar, dragile noastre, sperăm că subiectele găsite de noi să fie folositoare.

Simplu, nu? Aşa ziceam şi noi! Spor la detectat greşeli. Nu e nimic mai simpatic decât să fii de partea celor informaţi.

Cu drag,

Etiquette

Sursa fotografie: http://www.pizzocipriaebouquet.com

New gloves in town!

Încă două, trei zile şi se apropie săptămâna magică. Ştiu că cele mai frumoase cadouri de Crăciun sunt de la familie. Nu aş da pe nimic noaptea în care găsesc sub brad cadourile “studiate” şi alese cu multă dragoste. La rândul meu investesc mult timp şi concentrare să aleg cadourile perfecte, care să aibă o dublă semnificaţie: să arate că ţin cont de elementele dominante ale persoanei căreia îi sunt adresate, că îi cunosc capriciile şi plăcerile, dar şi că există o bucăţică din mine în fiecare surpriză.

Niciodată nu uit de cadoul meu! Cadoul ales de mine pentru… mine. În fiecare an, de Crăciun, mă alint împlinindu-mi o dorinţă cochetă. Anul acesta voi investi într-o pereche fină de mănuşi. Sunt un accesoriu şic şi vor da un plus de eleganţă multor ţinute. Asta mă face să mă gândesc la situaţiile în care le voi purta. În maşină, la o plimbare în aerul îngheţat de decembrie, cu un şal care să-mi acopere poznaş nasul, cu o cămaşă albă şi o vestă pufoasă de blană sau pur şi simplu cu o rochie preţioasă.

Nu trebuie să uit că atunci când merg la locul unei întâlniri trebuie să-mi scot mănuşile pentru un salut însoţit de o strângere de mână, chiar dacă sunt femeie. Acest ritual de angajare personală este preludiul unui important eveniment, precum începerea unei competiţii sau negocieri, debutul unui interviu, sau cunoaşterea unei persoane noi.

Ţin mult la eleganţa unui salut. Strângerea de mâna reflectă unele trăsături ale personalităţii, iar atunci când este vorba despre afirmarea ori promovarea imaginii unei persoane poate fi un element de etichetă demn de luat în seamă O mâna înmănuşată împiedică o interacţiune directă, iar mesajul transmis este unul de neglijenţă şi dezinteres faţă de persoana opusă. Există totuşi şi o excepţie care este dictată de bunul simt. Este vorba de mănuşile lungi care se poartă la toaletele de seară. Pentru că sunt foarte greu de scos şi sunt asortate la rochie se pot păstra toată seara. Mănuşile nu se ţin pe mâna în restaurant, în sălile de teatru, concert sau expoziţii decât dacă sunt de tipul celor de mai sus.

La cât mai multe cadouri rafinate! Studiu intens şi inspiraţie!

Sursa fotografii:  http://www.musettegroup.ro/ro/toamna-iarna-2014.html

http://www.pizzocipriaebouquet.com/

Tanti Chanel Vineri, 21 noiembrie, ora 19:30

Am fost aseară la teatru. Oameni frumoşi, eleganţi, o explozie de rafinament şi bun gust. Am văzut jachetă neagră de catifea pe umeri şi stiletto grej, mănuşi şi zâmbet sofisticat, dar vreau mai mult! Vreau să văd: Perle. Şal. Capă. Tabacheră. Pălărie!

La teatru apelezi la acea categorie specială de produse vestimentare care pot fi recunoscute instantaneu după eleganţa aparte. Sunt acele lucruri care în timp nu-şi pierd valoarea, ci dimpotrivă.

Tu, spectatorule, nu eşti un personaj în afara acţiunii care se întâmplă pe scenă. Eşti parte din ea! Piesa de teatru reprezintă un dialog neîntrerupt prin mimică, haine, aplauze, linişte, râsete discrete şi graţie.

Un partener cu stil? Cămaşă atent aranjată, pulover en coeur şi pentru cei care înţeleg cu adevărat importanţa unei ţinute la un astfel de eveniment: costumul.

E o idee pentru următoarea piesă: Tanti Chanel. Din titlu se lansează deja o provocare!

Detalii eveniment: http://www.teatrulnationaliasi.ro/stagiunea/tanti-chanel–80.html

Poze: http://www.chanel.com/

http://www.lanvin.com/

Manifestare energică

Un festival al cratimelor prost puse şi un dans împiedicat, jenant al virgulelor puse în exces sau deloc, care fac citirea sacadată şi profund deranjantă.

Discursurile persoanelor publice presărate cu dezacorduri , umilite de un vocabular șubred, dar mândre şi spilcuite, cu genţi de designer şi pantofi scumpi.

Mizeria cuvintelor stâlcite, în contrast cu eleganţa ţinutelor, toate întărite de un snobism îmbâcsit peste care pluteşte un nor de parfum scump.

Făţărnicia erorilor de exprimare, dublată de un zâmbet mândru, mârşav al unei popularităţi dobândite peste noapte sau prin mijloace cel puţin îndoielnice.

Noţiuni precare de scriere asociate cu o împopoţonare de circar în declin.

Lipsa de consistentă, degradare morală şi umilinţă a limbii şi a regulilor asociate ei.

Acestea ne sunt exemplele? Asta să perpetuăm? Refuz! Militez pentru rafinamentul discursului şi folosirea corectă a limbii, pentru promovarea folosirii fără greşeli a cuvintelor şi îmbinarea lor în propoziţii coerente.

De acord, nu e simplu, dar până la urmă…cum altfel să găsim motivare? E la îndemana oricui şi totuşi, e uşor să faci diferenţa între oamenii care pun preţ pe gramatică şi cei care nu o fac.

Distincţia stă în lupta de a fi diferit, de a fi mai bun…

Despre “o poezie îmbuteliată”* sau o serată între prieteni

Ador parfumul serilor petrecute în compania prietenilor apropiaţi. Glume şi chicoteli cu substrat, lejeritate în exprimare şi mai ales schimb de idei şi păreri puternice. Cred în alegerea prietenilor după principiile şi valorile personale, de aceea, cred că în cercul meu de prieteni există oameni foarte coloraţi, având ca numitor comun bunul simt şi tendinţa de a-şi trăi viaţa frumos. Mereu am de învăţat din grupul meu. Fie că e o poveste de tipul “mai bine nu” sau “ce-ar fi dacă aş încerca”, ştiu că în colectiv găsesc opinii pertinente şi experienţe valoroase. E un mediu în care mi se permite să mă dezvolt, să fiu cât mai naturală şi în care sunt acceptată cu bune şi rele.

Ultima întâlnire de tipul acesta mi-a dat o idee grozavă pentru următoarea postare. O invitaţie la masă, la prietena mea Ina. Ea ţine mult la detalii de etichetă. Vrea ca totul să fie perfect, de la pregătirea mâncării, la aspect şi până la detalii legate de filmul ales, sau cele mai inedite aranjamente de pe masă. Ina mă aşteaptă la cină cu o faţă de masă perfect călcată, de un alb imaculat care te invită la relaxare de cum o priveşti. Mâncăruri uşoare şi delicioase: somonul şi creveţii nu lipsesc pentru doamnele pretenţioase, prietenele ei, şi excentricităţi de vită perfect gătite pentru domni, ambele potrivite cu un soi de vin atent ales de iubitul ei. Alb pentru carnea albă şi recomandat doamnelor şi roşu pentru carnea de vită – ambele seci. Grupul nostru de prieteni apreciază asprimea şi aroma matură a vinului sec.

Că tot veni vorba despre vin, mi-am creat un obicei de a aduce o sticlă de vin de fiecare dată când primesc o invitaţie la masă. Mi se pare un gest de preţuire, chiar dacă sunt între prieteni, faţă de persoana care s-a străduit să organizeze o astfel de seară. În plus, te scoate din orice încurcătură sau lipsa de inspiraţie. E simplu, cochet şi uşor de furnizat. Poţi să-ţi foloseşti imaginaţia dacă gustul persoanelor îţi este cunoscut sau poţi opta pentru un clasic, o sticlă de vin nu are cum să fie în plus în nicio casă. Învelit intr-o hartie simpla, împreună cu un buchet de flori, oferit de bărbatul ce mă însoţeşte gazdei, cele două atenţii sunt elementele care îmi oferă o satisfacţie personală nemărginită, întărită şi confirmată de Ina, care-mi aprobă gestul printr-o mişcare graţioasă din pleoape şi un zâmbet puţin perceptibil, dar cu efect puternic pentru mine.

Ambianţa, protagoniştii, precum şi rumoarea conversaţiei sunt de un mare rafinament şi o relaxare specifică mediilor formate din oameni frumoşi. Toate se ridică la aroma şi savoarea unui vin bun şi a unei prietenii ce dăinuie de ani buni. Cheers!

*Robert Stevenson
sursa fotografie: http://www.pizzocipriaebouquet.com/

Claxooooon

“Noapte caldă / Soarele doarme la tine pe stradă / Noapte caldă / Ştie doar luna cât mi-eşti de dragă / Ta, ti ti taaaa, ta ti ti taaaaaa……….”

Dimineaţă devreme. Mă îndrept cu Bere Gratis la maxim spre birou. Sunt încă dominată de starea de amorţeală de dimineaţă. Claxooooon! Rămas bun, lentoare pufoasă! Imediat ce a apărut culoarea verde la semafor, şoferul din faţa mea îl înghesuie pe nefericitul aflat în faţa noastră. Îmi continui liniştită drumul şi îmi imaginez cum ar fi dacă drumul meu spre birou ar traversa o pădure. Ştiu, vitalitate şi inspiraţie, dar putem să ne izolăm aşa?

Nu răzbat mult prin aglomeraţia istovitoare şi îmi apare în oglindă un domn nervos. Încearcă să mă depăşească şi, pentru că intersecţia e hiperaglomerată, coboară geamul şi îmi explică că locul femeilor nu este la volan. Uau! Calmul e o stare pentru care trebuie să munceşti, care e musai să te preocupe. Îmi găsesc singură explicaţia: domnul sigur nu este un şofer manierat. Da, potrivit bunelor maniere, şoferii trebuie să conducă în aşa fel încât să nu-i deranjeze pe ceilalţi participanţi la trafic; trebuie să respecte intimitatea şi independenţa celorlalţi. În diferite situaţii, încearcă să nu jigneşti şi să nu ţipi în trafic. Fii amabil, domnule! Nu trebuie să fii sofisticat să observi treaba asta!

O altă formă de politeţe care ar trebui să existe în trafic este solidaritatea între şoferi. Tot bunele maniere îi obligă pe aceştia să oprească pentru a-i ajuta pe cei rămaşi în pană şi tot ea îi determină să facă un gest amical necunoscutului care i-a permis o depăşire. Deşi e împotriva regulilor, reuşesc să mă împac cu şoferii care îi avertizează pe cei ce vin din partea opusă, semnalizând un radar. Trăim într-o lume a vitezei, dar trebuie să ţinem cont că excesele pot avea consecinţe nefericite

Un şofer manierat este acea persoană care respectă pietonii şi care îşi parchează maşina în locuri special amenajate, sau astfel încât să nu împiedice buna desfăşurare a traficului. Un şofer manierat este acea persoană care lasă cartea de vizită cu scuzele potrivite pe parbrizul maşinii pe care a lovit-o uşor în parcare. Şi mai mult decât atât, un şofer manierat este acea persoană care îşi asumă şi recunoaşte o greşeală. La ce bun contradicţii de prost gust şi grandomanii? Cu gândul acesta am coborât distrată din maşină. “Vremea se va menţine predominant frumoasã şi caldã. Cerul va fi variabil, cu înnorãri trecãtoare, mai ales spre searã…”

Dependentă de…”nepunctualitate”

Îmi place să mă consider o persoană responsabilă. Ţin cont de dorinţele celor din jur şi sunt convinsă că oamenii se pot baza pe mine atunci când îmi cer ceva. Foarte frumos până aici, dar nu suficient… Am dobândit recent convingerea că o persoană “de încredere” trebuie să fie de asemenea punctuală.

Unii m-ar descrie ca fiind perfecţionistă. Eu, zâmbesc şi-mi place să spun că vreau să eman un aer perfect. Bineînţeles, ca noi toţi, am o multitudine de defecte. Cred că dacă prietenii mei ar fi întrebaţi, primul lucru pe care l-ar spune sus şi răspicat ar fi: nu e punctuală!

“Bună, sunt una dintre autoarele Etiquette şi sunt dependentă de…”nepunctualitate”.”  Prin faptul că o recunosc, sper că e deja un pas spre vindecare. Am ajuns încet să o conştientizez pe măsură ce mi-am supărat mulţi prieteni şi am simţit-o de-a dreptul pe pielea mea orele trecute…

Niciodată nu mi s-a părut ceva grav să apar cu 2-3 minute întârziere. De-a lungul timpului, oamenii mi-au înţeles şi m-au luat drept ceea ce sunt. Unii se mai supărau, alţii mă şicanau, doar câţiva îmi ţineau minute întregi de morală, de care uitam rapid. Nu cred să fi pierdut un prieten adevărat din cauza asta. Pe măsură ce scriu realizez câţi dintre ei chiar îmi sunt prieteni, câţi au acceptat să cedeze din timpul lor valoros pentru a mă aştepta pe mine 2-3 minute, care au ajuns la 10 sau 15 uneori.

În mod absolut trist, realizăm că facem ceva greşit când e prea târziu. Era o zi ca oricare alta. Trezită brusc şi puţin prea obosită din cauza nopţilor dormite în grabă care se adunau în palmaresul meu. Mâncat, îmbrăcat şi machiat în viteză, 5 minute în plus în oglindă să mă asigur că totul este perfect, fix aceleaşi minute pe care prietena mea le-a irosit să mă aştepte să mergem împreună la birou. Ajunsă acolo, începe nebunia: şedinţe, discuţii, telefoane, mail-uri, toate într-un ritm haotic. Apuc să realizez că la 18.00 am programare la coafor fix cu 10 minute înainte. 17:52 ies furibundă pe uşă, gonind INconştientă spre celălalt capăt al oraşului. Semafoare, pietoni, o după-amiază normală de vineri, hiperaglomerată, în care încerc să ajung la programarea mult dorită. 20 de minute mai târziu, intru zâmbitoare în coafor şi mă izbesc de privirea disperată a Dianei care mă certa a mia oară că o să-şi decaleze toate programările de după. Apuc să mă relaxez în mâinile ei magice fix…50 de minute. Respectându-mă, nu m-a lăsat să plec cu părul aranjat pe jumătate, cum ar fi fost corect.

Goana continuă. Acelaşi trafic nebun de vineri seară înfruntat de o şoferiţă curajoasă care trebuia să îşi ia hainele de la curăţat, să treacă pe acasă să-şi ia bagajul şi să îşi cheme un taxi care să o ducă spre gară în exact… 37 de minute!!! Rând la curăţătorie, loc de parcare găsit cu greu, mici detalii care au făcut-o să piardă 3,5 minute. Din fericire, în lumea ei perfectă de acasă, bagajul o aştepta cuminte, la fel ca toate celelalte: trench, pantofi stiletto, pudrieră pentru un ultim retuş şi… biletul!!!

Taxiul ajunge la timp, 3 minute după apel. “Mă puteţi duce la gară în 12 minute?!”/”Cu traficul ăsta, domnişoară?!?! Eu încerc…” Şi într-adevăr, a încercat. 12 minute mai târziu, trenul pleca din faţa mea… luând cu el un zâmbet în locul căruia s-a instalat un sentiment de panică, urmat de cel mai amar regret. Făcusem o promisiune să fiu acolo în exact 3 ore, înainte să fie mâine…

Vă veţi gândi probabil că e simplu. Mă pot întoarce să-mi iau maşina, să parcurg cei 200 km în timpul agreat, ba chiar cu un avantaj de câteva minute bune. Simplu, într-adevăr, dacă odată cu venirea taxiului nu îi încredinţasem maşina unei persoane de la sevice…

Dezolată, în mijlocul peronului, am format numărul pe care îl ştiam pe dinafară… “N-o să ajung în seara asta, am pierdut trenul.” / “Dacă tu crezi că asta ne va ţine la distanţă, te înşeli! Sunt acolo în 2 ore jumătate, să te iau…acasă, dar te rog, iubito, încearcă să fii şi tu punctuală…”. E de prisos orice cuvânt în plus, în cele 2 ore de aşteptare am reflectat îndelung la nenumăratele situaţii în care aş fi putut evita neplăceri de toate părţile. Tot atunci, într-o cafenea stingheră, cu vedere spre peron mi-am scris prima promisiune spre “vindecare”.

Mărturisirea mea vine să accentueze o regulă de bun simţ şi bune maniere: punctualitatea. Este o formă de respect faţă de tine şi ceilalţi să ajungi la timp.

Politeness

Politețea în tot ansamblul ei este o artă. În mâinile persoanelor educate, interesate de a se perfecționa, de a învața și de a crește, poate deveni un instrument foarte puternic. Cu aroganță justificată, politețe și o tușă de încredere, toate completate de o ținută impecabilă și atitudinea potrivită, puteți obține orice vă propuneți. Un gând inspirat din definiția de mai jos.
E o direcție promovată de Etiquette, una în care credem cu tărie. Sunteți de acord?

Anul Nou? Șampanie și doi metri de mătase

Petrecerea de Revelion este un motiv serios de răsfăt și dichis. Pentru fiecare sfârșit de an caut un loc nou, intim, cochet. Îmi place să planific cu grijă momentul, pun preț pe detaliile care fac diferența și îmi place să mă rup de comun, să evadez din tipare.

Vreau o încăpere de revistă și o terasă cu vedere spre un peisaj care să mă inspire! Meniu. Muzică. Dorință. Cuvinte cheie în căutările mele. Wow! Dar șampania!? Să nu uit de șampanie!

Să țin cont și de faptul că șampania se scoate de la frigider, având o temperatură cuprinsă între plus 5 și 7 grade. Codul de etichetă spune că șampania din vin sec se toarnă în cupe înalte, iar cea din vin dulce în cupe largi. Niciodată cupa nu se umple mai mult decât 2/3 din înăltțimea sa. În timpul turnării, sticla se rotește încet deasupra paharului. Asta face ca lichidul să se scurgă lin. Nu uit nici de frapiera care trebuie să fie impozantă. O șampanie distinsă, specială, merită să fie rasfățată. Găzduirea-i rece, din ultimile minute trebuie să fie una excepțională. Temperatura din momentul deschiderii e foarte importantă, iar bulele trebuie să fie jucăușe, agitate ca visele din anul ce vine. Mă gândesc serios să țin cont de asta pentru petrecerea de anul acesta.

Domnului ce ma însoțește sigur îi vine bine un smoching made to measure. Pantofii sunt piesa care îi echilibrează ținuta. Eu aș purta o rochie bleumarin din mătase cu guler alb și cercei cu briliante. Fiecare rochie e o mare dragoste chiar dacă știi că nu îi fixezi cutele și pentru sezonul următor. Sunt doi metri de mătase ce coboară alene spre coapse. Intimitatea profundă ce se leagă între noi e secretul ce mă va face să zâmbesc misterios toată seara.

Să vă spun un detaliu: în manualul de stil scrie că trebuie să o port cu zâmbet seren și e important ca tot ansamblul sa fie cât mai simplu, ușor de purtat, fără exagerări inutile. Asta nu e dragoste ce ține doar până seara târziu, e iubire profundă, e pasiune. Da, iubirile de sfârșit de an sunt iubiri cu speranța violentă, vie…

Meet the maniacs: photoMANIA

Nu este recomandat să faci poze în timpul cununiei civile sau a ceremoniei religioase. Conform ultimelor tendinţe, mirele şi mireasa au angajat cu siguranţă un fotograf profesionist şi poate şi o persoană care să filmeze marele eveniment.

Nu este politicos să te foieşti prin biserică sau prin sală ca să prinzi un unghi cât mai bun, să deranjezi făcând poze cu bliţ, sau mai rău să bruiezi ceremonia cu sunetul aparatului semi-profesional.

Mai mult decât atât, calitatea pozelor e posibil să nu fie una foarte reuşită. Aşadar, dacă ai făcut deja un set de poze, asigura-te că nu ajung pe toate reţelele de socializare spre disperarea miresei!!!

Sfatul nostru e simplu: Sit back and enjoy the ceremony and leave the pictures to the pros!

Da, mi-ar plăcea…

Da, mi-ar plăcea să cunosc o fiinţă cvasifabuloasă.

Da, mi-ar plăcea să ne pierdem în aromele toamnei.

Da, mi-ar plăcea să comandăm cocktail de languoustine şi vin rosé, să ne petrecem serile în râs şi dragoste vioaie.

Da, mi-ar plăcea să ne trezim dimineaţă înfriguraţi şi să mai lenevim 20 de minute în pat.

Da, mi-ar plăcea că în mijloc de septembrie să aud „Eşti tot ce mi-ar plăcea să fiu şi ceva mai mult!“ .

Da, mi-ar plăcea să mă considere nebună de el.

Da, mi-ar plăcea să ştie că forma corectă este asta şi nu „mi-ar place“…

EXPRESSO sau ESPRESSO?

Răsfăţ. Manichiură simplă, cu preludiul relaxant al mâinilor înmuiate într-o substanţă care nu numai că mirosea frumos, dar ne şi relaxa degetele obosite de atâtea mail-uri ce conţineau “Urgent” în subiect.

Blond rafinat alături de şaten distins, nuanţe tari ale unor personalităţi furtunoase. Zi frumoasă cu amintiri de când visele aveau gust de ciocolată şi imaginea unor păpuşi cu păr buclat şi chip de porţelan.

Micuţa cafenea ne-a aşteptat şi astăzi să depănăm planuri. Ritualul preferat începe cu zâmbet şi glume. Continuă până când, sleite de idei pentru viitoarele proiecte, cădem pe vise.

Voiam să o luăm de la capăt cu planurile pentru vacanţa de Crăciun, dar suntem întrerupte agresiv de domnul de la masa alăturată care se adresează la telefon “în gura mare” unei domnişoare: “Scumpo, te aştept la un eXpresso!”. Da, am auzit bine…

Am ieşit din cafenea realizând că trebuie să scriem despre asta. Am plecat fiecare spre birou. Imediat după ora prânzului, primesc mesaj de la prietena mea: “Ne vedem la un ESPRESSO când termini? Am să îţi povestesc ceva. “

Nu-i reproşăm faptul că nu ştie forma corectă. O poate afla dacă ne citeşte postarea şi dacă e interesat să se corecteze, să înveţe şi să-şi asume greşelile (măcar faţă de el însuşi!). Ce nu iertăm şi criticăm aspru, însă, e tonul ridicat. Nu pot fi martori la conversaţia ta 20 de oameni dintr-o cafenea.

Vom dezvolta subiectul!

À bientôt!

Chic, Chic, Chic!

Prima regulă a acestei veri: fii șic!
Știu, adori prospețimea și senzualitatea pieselor de un alb imaculat, păturite în bagaj. Aaa, și nu uit nici de cele în nuanțe de bleumarin profund.
Imaginează-ți un șal din mătase înnodat nonșalant peste umeri atunci când te îndrepți spre hotel, bar sau un alt loc care nu este pe plajă. Ăsta e mister curat!
Da, codul bunelor maniere ne sfătuiește ca atunci când nu ne aflăm pe plajă să ne îmbrăcăm sau cel puțin să ne acoperim.
Dacă dorești, doamnă, să faci topless (deși mă îndoiesc!!!), optează pentru o plajă special amenajată. Cei din jur nu trebuie să asiste la astfel de ipostaze.
Doamna mea, mergi în vacanță alături de copii sau colegi de serviciu?
Codul bunelor maniere spune că într-o astfel de situație nu trebuie să te afișezi cu prea mare dezinvoltură. Un costum de baie dintr-o singură piesă sigur îți va flata silueta.
Mai mult ca niciodatā, pielea albă a fost ridicată la rang de vedetă. Nu exagera cu expunerea la soare! E de ajuns, doamnă diafană, să te lași mângâiată de razele soarelui atât cât vitamina D să fie sintetizată în organism. E puțin probabil să îți dorești să arăți ca un pui la rotisor.
Nu uita de pantoful de plajă! Nu e tocmai potrivit să îți înoate tocul în nisip. Deci, fă cunoștință cu pantoful fără toc, calea simplă spre extravaganță.
Totul stă în inspirația de a-ți alege vacanța. Știi ce îmi spune ultima destinație despre tine?

Champagne wishes and caviar dreams

De-a lungul istoriei, icrele au avut o poziţie privilegiată în meniul petrecerilor pretenţioase.
Ce le face atât de speciale? O delicatesă atât de rară şi preţioasă are nişte reguli foarte stricte de ser…vire.

Asadar, ce reguli se impun?

Icrele se consumă în funcţie de modul în care au fost servite.
Fie sunt aşezate cu grijă pe un platou, pe rondele mici de pâine prăjită, unse cu unt si se pot mânca cu mâna, fie se oferă în castronaşe şi în acest caz se vor pune în farfurie cu linguriţa de serviciu. Manevrarea se face cu grijă pentru a nu sparge învelişul icrelor, ţinând cont că o cantitate mică este suficientă. Se pot stropi cu lamiae, dupa gust.
O altă metoda pentru servirea icrelor este prepararea unor şandvişuri mici cu aspect sofisticat. Vorbesc de cazul icrelor obişnuite, ce pot fi unse pe o felie mai mare de pâine, care se va tăia cu cuţitul ţinut în mîna dreapta şi furculiţa în mîna stângă.

Un detaliu important! Caracterul sofisticat al preparatului se asortează foarte bine cu dansul ameţitor al bulelor de…şampanie.

Zâmbet misterios. Cheers!

Valentine drama!

Lucrurile cu bun gust sunt cele mai performante motoare pentru minte şi suflet. Mulţi dintre noi consideră că ambalajele pentru flori dau un plus de frumuseţe buchetului. Greşit!!! Doamnelor, domnilor, buchelete pompoase, …sufocate în bandă adezivă, folie, plasa decorativă sunt inestetice. Alegeţi să oferiţi flori de sezon cu aromă şi prospeţime! În cazul în care insistaţi pentru un ambalaj, optaţi pentru unul din material ecologic: hârtie simplă sau o panglică discretă. Nu uitaţi să le dezveliţi înainte de a le oferi. Cred că am face cu toţii o favoare educării bunului gust dacă bărbaţii nu ar oferi niciodată unei femei flori ambalate în plastic colorat!!! Poate aşa ar bucura-o doar gestul, dar în mod sigur femeia aceea ar zâmbi cu sufletul la un buchet de lalele albe neambalate în sinistrul celofan.

Jurnal intim

Croissant cu unt şi cafea neagră. Arunc doar o privire peste ziarele deja răsfoite de el. Îmi îndrept atenţia către revisa preferată. “Spune-mi ce tip de lenjerie porţi ca să-ţi spun cine ești!”. De pus pe gând. Ascunsă în aşt…ernuturi, las soarele să se joace. Acum îl găsesc pe glezne şi mă convinge să răspund. E simplu! Îl fac să spună că îmi infuzez existenţa cu sexualitate şi senzualitate. Să spună că sunt diafană, că doar două cuvinte îmi guvernează dimineţile: dantela şi mătasea. Aa, să nu uite să îi spună bărbatului care mă soarbe din priviri că sunt splendidă.

De obicei port negru. A devenit un fel de cod, cu singura regulă impusă de a potrvi piesele. Negru, doar cu negru. Doar prietena mea care a vizitat mult Franţa mi-a vorbit despre forţa pe care ţi-o dă roşul purtat pe sub o rochie neagră. Zilele aburinde de vară îmi aduc albul şi bumbacul în intimidate. Urmăresc o regulă simplă, aceea de a nu arăta prea mult. Bluzele diafane, spumoase, trebuie să îţi dezvăluie armonia trupului, nu să pună accentul strident pe lenjerie. Culorile tari, neon, sau tendinţele impuse de designeri se ascund discret sub ţinuta de bază. Nu-ţi trebuie lenjerie statement când poţi face asta cu orice alt accesoriu. Lasă misterul să-şi facă efectul întru incitare şi nu dezvălui până la vulgar.

Ce poate fi mai seducător decât o alăturare inocentă dintre o pereche de jeanşi, o cămaşă albă bărbătească aruncată neglijent, secrete din dantelă proaspătă şi o piele hidratată? Material natural. Universul face din asta o dovadă de adaptare perfectă a tendinţelor la un stil personal puternic. Simpli şi eleganţi. Şi nu mă pot abţine să nu mă gândesc ce e esenţial când vine vorba despre ei. Detalii delicate, subtile. Nu îi port pe cei mai frumoşi la ocazii speciale sau pentru un anumit bărbat. Îi port pentru mine şi asta pentru că îmi marchează atitudinea, siguranţa şi gândirea pozitivă pentru întreaga zi. Sunt mai mult decât o completare firească a unei ţinute, de cele mai multe ori ascund cele mai intime secrete de dragoste. Femeia îi poartă cu aceeaşi naturaleţe cu care îşi poartă vârsta şi preocupările.

Bej nude? Nuanţe pudrate? Inocență, sexualitate. Naturaleţe incontestabilă. Femeia deplină? Ştie că există o regulă nescrisă a discreţiei. E dezinvoltă, se dezbracă de inhibiții, dar niciodată de maniere. Fie ele ascunse şi în detalii greu de sesizat.

Aurul alb al bucătăriei

Andivele sunt legume cu o aromă deosebită, cu un gust ușor amărui, puține calorii și valoare nutritivă mare. Mai sunt numite “aurul alb”, datorită proprietăților pe care le au. Sunt energizante și remineralizante, fiind indicate pentru orice tip de alimentație. Sunt bogate în potasiu, calciu, vitaminele B, C și E, beta-caroten și celuloză.

Se pot servi împreună cu cremă de brânză, salată de crab sau un mousse de avocado, amestecat cu suc de lămâie, sare, piper și tarhon. În salatele cu andive putem să adăugăm și nuci.

Dar cum se mănâncă andivele? Regulile spun că trebuie mâncate gata tăiate și preparate. Este indicat să fie tăiate cu cuțitul dacă bucățile sunt prea mari. Este total nepotrivit să exagerăm când vine vorba de porțiile pe care le ducem la gură. Pe lângă faptul că sunt greu de mestecat, este și foarte inestetic să ai gura plină și sa nu poți mesteca ușor, discret. Nu este o greșeală să cerem oțet, ulei, lamaie, sare și piper dacă nu ne sunt oferite din start.

Asezonați totul cu măsură! Salatele, în general, se mănâncă cât mai aproape de starea lor naturală.

O zi răcoroasă și poftă bună!
Tschuss!

“Nu ştiu cum să vă spun, dar mi-e rău dor de mare”

Până când plecăm în vacanţă zic să ne alintăm imaginându-ne zilele însorite. E relaxant. Astăzi luăm prânzul pe o terasă cu expunere directă la mare în acompaniamentul valurilor. E o ambianţă unică de plutire şi visare.

Nebunia debutează cu o salată verde cu brânză brie şi măsline. Plusăm cu file de calcan cu sos de piper ameţit în rom şi piure de mango. Îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust cere disciplină. Eşti tu cu tine, dar nu uiţi de maniere. Măslinele sunt, în principiu, finger foods, acele gustări servite ca aperitiv sau ca garnitură pe care le poţi mânca direct cu degetele, caz în care sâmburii se înlătură cu degetele. Cum procedăm, însă, în situaţia de faţă? Regula spune: dacă măslinele sunt parte dintr-o reţetă se consumă întocmai ca preparatul respectiv. Adică, dacă vorbim de o salată, se mănâncă cu furculiţa şi tot aşa este îndepărtat şi sâmburele. Este împins discret cu vârful limbii pe furculiţă şi aşezat pe marginea farfuriei.

Moft după moft, nebunia continuă cu un cocktail. Delicatul Martini îşi face apariţia în aceleaşi cupe pline de senzualitate. O măslină buclucaşă completează gustul celebrei băuturi. De data aceasta, măslina va fi consumată prin înclinarea paharului doar când acesta nu mai conţine băutură. Dacă aveţi o scobitoare la îndemână, o puteţi servi oricând.

Se aud valurile lovind ţărmul şi te scalzi în soare. Îţi e sufletul proaspăt şi câteva accente de muzică Jazz te duc cu gândurile departe, în larg. O rafală de vânt îţi flutură eşarfa de mătase prinsă în jurul bustului. O interpretezi ca pe o chemare în apă. Îţi aşezi pălăria pe şezlong şi în tălpile goale, prin nisipul alb, fierbinte, ajungi în apă. Te înmoi în valuri. Eşti fără machiaj, într-un costum simplu, alb şi te eliberezi de griji. Frumos exerciţiu, aşa-i?

Zâmbeşte, numără zilele rămase şi întoarce-te la birou!

Mofturi urbane. In taxi!

Tocuri grăbite ce izbesc în caldarâm, agitate să ajungă la un program fix de la 7:00 la 15:00 o trezesc dimineaţă. În câteva minute alarma îi scutură liniştea. Obişnuieşte să stea în pat câteva minute atent agreate cu funcţia “Snooze” şi să se gândească la ceea ce avea să facă peste zi. Rotiţele încep să i se învârtă în construirea unei noi poveşti. Tot atunci îşi potriveşte şi ţinuta: ţesătură fluidă şi pantofi stiletto. Urmează micul dejun format din gaufre bio şi cafea.

Grăbită îşi cheamă un taxi pentru a se îndrepta spre birou. E târziu, îşi pudrează nasul în oglindă, o boare discretă de parfum şi fuge spre maşina care o aşteaptă afară. Se aşează în spate, în diagonală cu şoferul. Ea ştie că o femeie nu stă lângă şofer în taxi. O grimasă simpatică îi invadează chipul când îi vin în minte femeile acelea care uită să respecte acesta regulă. Da, bărbaţii pot sta în faţă şi asta doar în cazul în care nu sunt însoţiţi de o femeie sau dacă sunt turişti şi vor să vadă oraşul. În cazul în care este în compania unei femei, domnul în cauză îi va sta alături, în spate, pe locul din stânga. La capătul călătoriei, domnul coboară, îi deschide uşa însoţitoarei sale şi apoi plăteşte şoferului. Dacă trei doamne vor să călătorească împreună, în faţă va sta cea mai tânăra. I-ar plăcea să fie cunoscute lucrurile acestea, dar a învăţat să accepte şi să zâmbească. Schimbarea poate veni şi prin ea şi cu siguranţă, mai are multe de învăţat la rândul ei. O să-şi canalizeze energia în direcţia asta!

Ceasul îi arată 8:01. Deja a întârziat! E foarte aglomerat şi zeci de şoferi nervoşi încearcă să jefuisca pietonii corecţi şi conducătorii exemplari, de cele 5 minute nenorocite, care nu-i ajută cu nimic altceva decât în susţinerea unui orgoliu absurd. Zâmbeşte. Fiecărei circumstanţe îi corespunde un set de reguli. Ştie asta, codul bunelor maniere este un domn galant, de care e veşnic îndrăgostită. O cută îi apare între sprâncene. Îşi notează un gând în agenda cochetă îmbrăcată în piele. “Nicio zi nu seamănă cu cealaltă!” Hotărât, mâine va scrie despre punctualitate…

Secretele unei dependente de pantofi

“Ghetele nelustruite sunt sfârşitul civilizaţiei”, Diana Vreeland. Este elementar, spune Mr. Buta.
Pantofii au apărut ca o necesitate de a proteja piciorul, urmând un design simplist şi având doar câteva şnururi. În timp, influenţaţi de cultură şi de elementele de modă, s-au creat stiluri şi modele diferite cu accent pe estetic şi pentru a pune în valoare. Astăzi, ne bucurăm de o varietate de forme şi culori. Cu toc sau fără, diferite materiale sau imprimeuri, pantofii sunt o completare a ţinutelor de zi cu zi. Business sau casual, sofisticaţi, delicaţi, preţioşi sau din material textil, lejeri ca pentru o zi toridă de vară, alegerile în materie de încălţăminte trebuie să reflecte personalitatea fiecăruia.

Există oameni care au un fetiş pentru pantofi, femei care colecţionează zeci sau sute de exemplare, dar există şi oameni care privesc pantofii ca pe o simplă necesitate. În orice categorie v-aţi încadra, trebuie să ştiţi că felul în care vă purtaţi pantofii spune de fiecare dată câte ceva despre voi. Ţineţi cont că aceştia trebuie să fie întotdeauna curaţi, bine îngrijiţi şi lustruiţi. Bărbaţi şi femei deopotrivă trebuie să fie constienţi de rigorile etichetei. E indicat să încercaţi să achiziţionaţi pantofi din materiale de calitate. La fel de important este ca femeile să păşească cu mare atenţie atunci când poartă pantofi cu toc înalt. Rezistaţi tentaţiei de a-i purta dacă nu puteţi merge bine pe tocuri. Nu este nimic senzual în imaginea unei femei care se chinuie să păşescă, dimpotrivă. Dacă va doriţi musai tocuri, optaţi pentru un toc mediu. Mersul trebuie să fie hotărât şi unduios. Efectul obţinut trebuie să fie unul incitant, nicidecum comic cu influenţe tragice.

Mai mult decât atât, potriviţi pantofii în funcţie de ocazie şi eveniment. Nu puteţi apărea la mare, pe nisip cu pantofi cu tocuri înalte, cum nu puteţi merge la birou, ziua, pe tocuri de 15 sau cu platforme, este o imagine mai degrabă vulgară decât una care să inspire profesionalism. Din aceeaşi categorie, evitaţi sandalele cu sclipici în ţinutele business. Păstraţi-le pentru o seară specială. Indiferent de tendinţe sau stil, faceţi alegerile în funcţie de ceea ce vi se potriveşte. Ştim că societatea actuală obligă la mişcare şi transformare continue. Trăim într-o dimensiune unde luxul şi frumuseţea nu cunosc limite, iar creatorii se află într-un proces continuu de reinventare a standardelor în materie de modă. Asta ar trebui să ne vină în ajutor. O mare varietate de forme şi stiluri, precum şi accesul la informaţie ar trebui să ne facă alegerile mai uşoare, să ne educe spre bun gust.

Tot din manualele de etichetă am aflat că o invitaţie la masă nu vă obligă să vă descălţaţi. Obligaţia vine doar în a vă păstra încălţămintea curată. Este clar că nu puteţi intra într-o casă cu pantofii plini de noroi, reprezintă lipsă de respect pentru gazdă. De asemenea, evitaţi să vă descălţaţi sub masă, în mijloacele de transport în comun, la petreceri sau pe ringul de dans. Este lipsit de eleganţă şi total nepotrivit şi se încadrează în lipsa de repect pentru propria imagine.

Închei articolul zâmbind. N-a fost nevoie să-mi ridic privirea pentru a găsi un nou flirt. O pereche de pantofi impecabili mi-au condus atenţia şi zâmbetul spre un bărbat elegant. Mi-am sorbit jucăuşă fresh-ul ridicând mâna după o nouă porţie. Domnul cu pantofi frumoşi s-a aşezat lângă masa mea!
Va urma…

 

Note:Poza apartine:  http://www.pizzocipriaebouquet.com/ si https://www.facebook.com/pages/Etiquette/274893195993494?hc_location=timeline#!/Undertheclick

Planuri de weekend?!

Atmosferă plăcută. O limuzină luxoasă, delicatese atent pregătite şi vinuri provenite din diferite colţuri ale lumii. Pentru a respecta cu adevărat licoarea din pahar trebuie să ţii cont de câteva recomandări. Întotdeauna ţine paharul de picior, niciodată direct de cupa, deoarece mâna ta încălzeşte vinul şi-i alterează gustul. Fixează piciorul paharului între degetul arătător şi cel mare şi savurează gustul. Atunci când ciocneşti cu cineva, este politicos să te uiţi în ochii acelei persoane. Pe de altă parte, atunci când îţi savurezi băutura este recomandat să te uiţi în pahar şi nu la persoana cu care te conversezi. Ai grijă la câtă băutură torni. Vinul roşu trebuie să fie o treime din pahar, vinul alb o jumătate de pahar, iar şampania trei sferturi. După ce ai pus cantitatea recomandată, învârte la final sticla astfel încât să nu curgă pe lângă.E un gest senzual venind de la o femeie şi atent, sofisticat, venind de la un bărbat.

“Indiferent cine, ce şi cum eşti, un lucru e sigur: trebuie să fii un nonconformist. În regulă, numai că societatea preferă, ba chiar pretinde să te conformezi “normelor” şi “uzanţelor” ei.” Si n-o spunem noi, o spune Colin Turner în “Nascut pentru succes”. Am creat legătura să evidenţiem faptul că te poti comporta ca în poză, atâta vreme cât ştii şi ce este corect. Si e mult mai interesant!

Cheers!!!

Compliments are a girl’s best friend

Trăim într-o lume în care felul în care arăţi este foarte important, iar prejudecăţile ne asociază culoarea părului cu nivelul inteligenţei. Prima impresie construită pe imagine a devenit preocuparea principală pentru femei şi bărbaţi deopotrivă. Interesul acordat hainelor, accesoriilor, a dezvoltării personale ca simbol este fondat doar în cazul în care este susţinut de un discurs şi de o cultură solide. În mod ironic, interesul exagerat acordat imaginii ascunde complexe obositoare şi nevoie de atenţie. În alte cazuri, se trece din interes în copiere excesivă. Se pierde noţiunea de şarm personal şi de imaginaţie în ceea ce se construieşte şi cădem în clişee, ne blocăm în şabloane tragi-comice. Toată goana aceasta după apreciere şi preţuire se transformă într-un show grotesc cu meşe de păr, unghii cu desene animate, buze vulcanizate şi gene false în miez de zi. Rolul de prostuţă adorabilă aduce bani, popularitate şi încredere în sine.

De ce atât chin aţi întreba? Pentru că există persoane pentru care complimentele umplu şi uşurează temporar o parte din complexe. Dar cum primim şi asimilăm aceste complimente? Le filtrăm? Le acceptăm? Zâmbim şi ne contrazicem? Şi mai ales cui facem complimente? Din ce motive?

Complimentele sunt forme de apreciere. Pentru că frumuseţea ca şi detaliile legate de imagine sunt relative, diferite persoane pot percepe şi aprecia în moduri diferite. N-o să încercăm să răspundem la întrebările de mai sus, fiind puse cu scopul de a vă invita la reflecţie. E greu să surprindem într-un prototip cum ar trebui să fie făcute şi primite complimentele. Putem trasa o schiţa, în linii generale. Considerăm că sinceritatea unui compliment se simte şi este caracteristica primordială în a întoarce un zâmbet.

De asemenea, atenţia sporită la direcţia complimentelor este un element foarte important de conştientizat. Se ştie că efectul de măgulire asociat cuvintelor de laudă are tendinţa de a face persoana cărora le sunt adresate să fie mai flexibilă şi relaxată. E momentul perfect de vulnerabilitate în care se pot obţine şi beneficii conexe. Mesajul din spate este să primiţi complimentele cu graţie. Multe dintre noi avem atâtea probleme de încredere personală încât nu merită să ne falsificăm încrederea scăzută în propriile aptitudini, refuzând un compliment, indiferent de ce taină ascunde. Să ne prefacem mai vulnerabile, mai slabe decât suntem e ultimul lucru de care avem nevoie. Aşadar, zâmbiţi şi mulţumiţi pentru aprecieri. Este o formă de a vă arăta bunele maniere, mai puţină infatuare şi sensibilitate scăzută. În trecut, femeile erau obligate să roşească la primirea oricărui compliment şi să zâmbească timide. Astăzi, noi am păstra timiditatea, am modera neîncrederea şi am zâmbi larg!

Este adevărat că sunt multe persoane care încearcă să vă destabilizeze, e bine să vă încărcaţi de pe urma celor care vă glorifică forţat sau nu. Chiar şi atunci când se bazează pe una dintre alegerile noastre inutile, complimentul trebuie să fie primit într-o manieră pozitivă. Putem desprinde de aici şi importanta de a face complimente cu recomandarea de a nu le falsifica, mizati pe sinceritate!

Dream, follow me!